Recenzie "Belzhar" de Meg Wolitzer





Titlu: Belzhar
Titlu original:Belzhar
Autor:Meg Wolitzer
Editura:Trei
An de apariţie:2014
Nr. de pagini:299


DESCRIERE:
         O iubire neîmpărtășită, o suferință ascunsă și o vindecare prin lectură și explorare interioară.

     Jam Gallahue simte primii fiori de iubire pentru Reeve Maxfield, un englez venit să studieze pentru un semestru în America. Din păcate, relația lor este curmată brusc, iar Jam nu-și mai poate reveni și ajunge la o școală cu internat pentru adolescenți “fragili emoțional și foarte inteligenți“.
        Aici, profesoara de literatură îi îndeamnă să citească romanul Clopotul de sticlă de Sylvia Plath și le dăruiește câte un jurnal, în care să își noteze gândurile. Inexplicabil, fiecare deschidere a jurnalului înseamna intrarea într-o lume suparealista, în care traumele care i-au marcat încă nu s-au petrecut si totul este bine.
              Belzhar este numele pe care-l dau acestei lumi.
                                                                             
     RECENZIE:



      La început, pot spune, ca îmi parea o carte uşoară, cliseica...
       Dar acum, după ce am finalizat-o, mi-am format o alta părere despre ea.
      Nu îmi imaginasem că o carte aşa micuţa şi o coperta destul de banală, întrucat nu ne sugereaza prea mult  idei despre conţinut se dovedeşte a fi plină de atatea emoţii, sentimente-un mic amalgam- si sfaturi.
     Cartea debutează cu un mic prolog al naratoarei personaj în care ne destăinuie de ce a fost trimista la "The  Wooden Barn"- o şcoala pentru  "fragili emoţionali"- continuând apoi, cu o acţiune care te face să-ţi spui atâtea  întrebări până la sfarşitul primului semestru, sfarşit care de altfel te face sa rămâi într-o stare voită de ebrietate  literară.
                                               
"Cuvintele conteaza."

   Mă bucur nespus de mult că am "întalnit" o scriitoare ca Meg Wolitzer care a reuşit să reunească cu brio  genuri  atât de diferite: de la suspans, pasiune si dramă la roman poliţist, psihologic si de aventura.
    Personajele sunt bine conurate, fiecare reprezentând prototipul standard de persoane întalnite de cele mai  multe ori in filmele americane pentru adolescenţi.
   Ora de " Teme Speciale in Engleză" se dovedeşte a fi pentru elevii săi o adevărată "poarta" de evadare:Jam, protagonista, puţin"onirică", Griffin băiatul sexy, dar misterios, Sierra dansatoarea/sportiva, Casey, cea iubitoare  de viată, iar Marc, micul tocilar.Este minunat cum un simplu curs a unit persoane atât de diferite, dar  asemănătoare.Profersoara lor, doamna Quenell, se pare că şi-a ales cu grijă elevii şi anul acesta...
       
"Chiar şi atunci când nu poţi relaţiona la nivel personal, am senzaţia că mă face să aflu cum se simte ea, iar asta e ceva.Să descoperi ce simte o alta fiinţa umană, o persoană care nu esti tu, sa  arunci o privre in culise, ca sa spunem asa.O privire patrunzatoare înăuntru.Asta e ce ar trebui să facă scrisul."
  
  Chiar dacă descrierea cartii este destul de explicită, modul in care te face să te afunzi in ea şi să nu iesi până ce o termini...prin acest lucru numesc eu o carte bună.
    Nu o să mai dau multe detalii, ca sa va pot lasa pe voi, dragi cititori, să intraţi in minunata lume a lui  BELZHAR

   
"Toata lumea...are ceva de spus.Dar nu toată lumea poate suporta să o spună."

" Ce chestie ciudată mai sunt şi culorile, felul in care întunericul le alungă complet"

"Dar poate că nu doar cuvintele sunt cele care contează.E si celălalt lucru
despre care vorbea doamna Quenell astăzi.Vocea.Nu contează doar CE
SPUI. Contează si CINE o spune. Contează a cui voce e."

 Rating:

Designed by OddThemes | Distributed by Gooyaabi Templates